Vântul sărat biciuia stâncile abrupte ale Golfului, aducând cu el mirosul de saramură și secrete. O ceață densă, un giulgiu perpetuu în aceste părți, se agăța de coasta zimțată, ascunzând stâncile trădătoare de dedesubt. Aici, pe această porțiune pustie a țărmului românesc, inspectorul Vlad Niculescu s-a trezit privind o scenă care sfida logica.
O barcă de pescuit, „Marea Neagră”, zăcea sfâșiată de stânci, cu coca sfâșiată ca o cutie de conserve aruncată. Dar nu epava îl tulbura pe Vlad; ci absența unui cadavru. Căpitanul, un bătrân câine de mare încărunțit pe nume Ion, dispăruse. Dispăruse fără urmă.
Vlad îngenunchea, pantalonii sai absorbind umezeala pietrei. Aerul era încărcat de întrebări fără răspuns. " Marea Neagră" era cunoscută pentru constituția sa robustă, iar căpitanul pentru cunoștințele sale de neegalat despre aceste ape. Nu fusese raportată nicio furtună. Nu se dăduse niciun apel de urgență. Era ca și cum marea însăși l-ar fi înghițit pe Ion întreg. Și-a plimbat o mână înmănușată peste o bucată de lemn plutit de la mal, privirea sa măturând apa turbulentă. Ceva părea în neregulă, o notă discordantă în simfonia mării. Nu era un simplu accident. Era ceva mult mai sinistru.
Zilele s-au transformat în săptămâni, ancheta ajungând la un impas. Localnicii șopteau despre blesteme străvechi și spirite răzbunătoare, povești pe care Vlad le respingea drept folclor. Totuși, lipsa dovezilor îl chinuia. Apoi a venit descoperirea - o mică cutie de lemn sculptată complex, găsită ascunsă în căsuța abandonată a lui Ion. Înăuntru, un singur căluț de mare uscat și o fotografie decolorată a unei femei pe care Vlad nu o recunoștea. O femeie cu ochi albastri , ochi care dețineau aceleași secrete ca marea neiertătoare. Jocul, și-a dat seama Vlad, abia începuse.
Link achizitie: https://www.kobo.com/ro/ro/ebook/golful?sId=8b926a3f-4449-43f4-85a9-88bc2d368789&ssId=cGMNZTkqmAE6u9xzbQmBE&cPos=1
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu